Cristalizarea betonului vechi: când poate fi folosită

Betonul vechi poate fi impermeabilizat prin cristalizare în multe situații,
dar vârsta structurii nu este singurul criteriu care stabilește dacă
tratamentul este potrivit.

Mai importantă este starea reală a betonului: compactitatea, existența
fisurilor, contaminarea suprafeței, gradul de degradare și posibilitatea
de a ajunge la suportul mineral sănătos.

În subsoluri construite cu zeci de ani în urmă, cristalizarea poate reprezenta
o soluție eficientă atunci când betonul este încă sănătos și poate fi pregătit
corespunzător.

Betonul vechi nu este automat beton degradat

Un beton executat corect poate rămâne funcțional pentru perioade foarte lungi.

Există structuri vechi în care suprafața este murdară, pătată sau acoperită
cu finisaje, dar betonul de bază este încă dens și stabil.

În astfel de cazuri, după îndepărtarea straturilor existente și pregătirea
mecanică, suportul poate fi compatibil cu un sistem de cristalizare.

Când betonul vechi poate fi tratat prin cristalizare

Cristalizarea poate fi luată în calcul atunci când:

betonul este mineral și compact;
suprafața poate fi curățată până la suport sănătos;
nu există degradări structurale majore;
fisurile pot fi reparate separat;
segregările pot fi refăcute;
rosturile pot fi etanșate;
betonul nu este contaminat în profunzime cu substanțe incompatibile;
sistemul ales este destinat aplicației respective.

Prima verificare: rezistența betonului

Înainte de hidroizolare trebuie verificat dacă suprafața este stabilă.

Betonul friabil, exfoliat sau care se desprinde ușor nu reprezintă
un suport adecvat pentru aplicarea directă a sistemului.

Zonele degradate trebuie eliminate până la material sănătos și reparate
înainte de hidroizolare.

Finisajele vechi trebuie îndepărtate

Pereții subsolurilor vechi sunt frecvent acoperiți cu tencuieli,
vopsele, var, gleturi sau alte materiale aplicate în decursul anilor.

Pentru cristalizare trebuie ajuns la suportul mineral compatibil.

Aplicarea peste un strat intermediar nu permite materialului să lucreze
corespunzător în porii și capilarele betonului.

Eflorescențele pe betonul vechi

Depunerile albe de săruri sunt frecvente în subsolurile cu infiltrații.

Acestea apar atunci când apa migrează prin structură, dizolvă săruri
minerale și le transportă către suprafață.

Eflorescențele trebuie îndepărtate înainte de aplicarea sistemului,
iar cauza migrației apei trebuie identificată.

Contaminarea cu uleiuri și alte substanțe

În garaje, spații tehnice și clădiri industriale vechi, betonul poate fi
contaminat cu uleiuri, combustibili sau alte substanțe.

Contaminarea poate afecta aderența și compatibilitatea materialelor.

Dacă aceasta pătrunde adânc în suport, simpla șlefuire superficială
poate să nu fie suficientă.

Fisurile din betonul vechi

Structurile vechi prezintă frecvent fisuri apărute în timp.

Înainte de cristalizare trebuie stabilit dacă fisurile sunt stabile
sau continuă să prezinte mișcare.

Fisurile prin care apa pătrunde activ trebuie tratate separat,
prin metode adaptate situației reale.

Rosturile vechi de turnare

În structurile construite în mai multe etape există rosturi care pot deveni
căi de infiltrație după ani de exploatare.

Rosturile trebuie expuse, curățate și reparate înainte de aplicarea
hidroizolației generale.

Segregările descoperite după decopertare

Uneori, după îndepărtarea tencuielii, apar cuiburi de pietriș sau goluri
care nu erau vizibile anterior.

Aceste zone nu se acoperă direct cu material cristalin.

Betonul slab se îndepărtează, iar volumul se reconstruiește cu mortar
de reparație compatibil.

Betonul carbonatat

În betonul vechi, procesul de carbonatare poate avansa dinspre suprafață
spre interior.

Gradul de carbonatare și starea armăturii pot deveni relevante mai ales
atunci când există fisuri, desprinderi sau coroziune.

În cazul unor degradări importante, trebuie evaluată mai întâi starea
structurală a elementului.

Coroziunea armăturii

Dacă armătura este vizibilă și prezintă coroziune, problema nu trebuie
ascunsă sub un strat de hidroizolație.

Betonul degradat trebuie îndepărtat, armătura trebuie tratată conform
sistemului de reparație, iar secțiunea de beton trebuie refăcută.

Hidroizolația se aplică ulterior, după repararea suportului.

Pregătirea mecanică a betonului vechi

Suprafața veche necesită aproape întotdeauna o pregătire mai intensă
decât betonul nou.

Pot fi utilizate:

șlefuirea;
frezarea;
sablarea;
spălarea cu presiune;
scarificarea controlată;
decopertarea mecanică a zonelor slabe.

Scopul este obținerea unui suport curat, deschis și stabil.

Este necesară umezirea betonului vechi?

Da, pentru majoritatea sistemelor cristaline, suportul trebuie umezit
conform cerințelor producătorului.

Betonul vechi foarte uscat poate absorbi rapid apa de la suprafață,
motiv pentru care preumezirea trebuie realizată uniform.

La aplicare nu trebuie însă să existe apă liberă sau bălți.

Beton vechi cu infiltrație activă

Dacă apa curge printr-un rost, o fisură sau un gol, acea infiltrație
trebuie oprită înainte de tratamentul general.

În funcție de situație se pot utiliza mortare rapide, injectări cu rășini
sau alte metode de blocare a apei.

Poate cristalizarea repara betonul?

Cristalizarea nu este un mortar structural de reparație.

Rolul său este reducerea permeabilității betonului prin tratarea structurii
capilare.

Golurile, segregările, desprinderile și secțiunile lipsă trebuie reconstruite
cu materiale dedicate reparației betonului.

Beton vechi la presiune negativă

În subsolurile existente, accesul exterior este adesea imposibil.

În aceste cazuri, tratamentul poate fi aplicat pe partea interioară,
dacă produsul utilizat este destinat acestui tip de solicitare și dacă
suportul este pregătit corespunzător.

De ce este importantă o probă locală

Într-o structură foarte veche, poate fi utilă realizarea unei zone-test
după pregătirea suportului.

Aceasta permite evaluarea stării reale a betonului, a absorbției și
a comportamentului suprafeței înainte de intervenția pe zone extinse.

Când cristalizarea NU este alegerea potrivită

Tratamentul nu trebuie utilizat fără o evaluare suplimentară atunci când există:

beton foarte degradat;
armătură sever corodată;
fisuri structurale active;
deplasări ale elementului;
contaminare profundă;
suport non-mineral;
tencuieli sau zidării confundate cu betonul;
probleme structurale care necesită consolidare.

Beton vechi sau zidărie veche?

Este importantă diferențierea între cele două.

Un perete vechi de cărămidă tencuit nu trebuie tratat automat ca un perete
din beton.

Sistemele de cristalizare sunt concepute în principal pentru suporturi
minerale compatibile și trebuie utilizate conform domeniului de aplicare
al produsului.

Avantajul intervenției pe betonul existent

Atunci când structura este sănătoasă, cristalizarea poate permite
impermeabilizarea fără demolarea sau reconstruirea elementului.

În subsoluri existente, aceasta poate reduce necesitatea excavării exterioare,
mai ales atunci când clădirea este înconjurată de trotuare, construcții
sau alte amenajări.

Greșeli frecvente

aplicarea direct peste vopsea;
aplicarea peste tencuială;
ignorarea betonului friabil;
acoperirea fisurilor fără reparare;
neglijarea coroziunii armăturii;
aplicarea peste eflorescențe necurățate;
confundarea zidăriei cu betonul;
considerarea cristalizării drept material de reconstrucție.

Concluzie

Vârsta betonului nu împiedică automat utilizarea hidroizolației prin
cristalizare.

Un beton vechi, dar sănătos și corect pregătit, poate fi un suport potrivit
pentru un astfel de sistem.

Elementele esențiale sunt diagnosticarea structurii, eliminarea materialelor
degradate, repararea fisurilor și segregărilor și accesul direct la betonul
mineral.

Cristalizarea trebuie aplicată numai după ce suportul este readus într-o stare
stabilă, continuă și compatibilă cu sistemul de impermeabilizare ales.