Când funcționează hidroizolația prin cristalizare și când NU funcționează
Hidroizolația prin cristalizare este una dintre cele mai eficiente metode
de reducere a permeabilității betonului, dar nu trebuie privită ca o soluție
universală pentru orice infiltrație.
Rezultatele foarte bune apar atunci când sistemul este aplicat pe un beton
corespunzător pregătit, iar cauza reală a infiltrației a fost identificată
înainte de începerea lucrării.
În schimb, aplicarea unui material cristalin peste fisuri active, rosturi
neetanșate, beton segregat sau suprafețe acoperite cu vopsea poate conduce
la rezultate slabe chiar dacă produsul utilizat este unul performant.
Cum funcționează hidroizolația prin cristalizare
Materialele de cristalizare conțin componente active care reacționează
în prezența apei cu constituenții minerali ai betonului.
În urma reacției se formează structuri cristaline insolubile în porii
și capilarele betonului. Acestea reduc căile prin care apa poate migra
prin masa betonului.
Un avantaj important este faptul că tratamentul nu funcționează numai
ca un strat aplicat la suprafață. Reacția se produce în interiorul
structurii capilare a betonului.
Când funcționează foarte bine cristalizarea
1. Betonul este mineral și poros
Cristalizarea este destinată în primul rând betonului și altor suporturi
minerale compatibile. Materialul trebuie să poată intra în contact
cu structura minerală a suportului.
Betonul deschis, fără vopsele, rășini sau membrane impermeabile,
reprezintă suportul ideal.
2. Betonul este bine pregătit
Pregătirea suportului este esențială. Laptele de ciment, praful,
vopselele, uleiurile și straturile slab aderente trebuie eliminate.
În multe situații este necesară șlefuirea, frezarea sau curățarea
mecanică a betonului pentru deschiderea porilor.
3. Suportul este umezit corespunzător
Apa este necesară procesului de cristalizare. Din acest motiv,
betonul se umezește înainte de aplicare conform cerințelor sistemului
utilizat.
Suprafața trebuie să fie saturată cu apă, dar fără peliculă sau bălți
de apă la momentul aplicării.
4. Infiltrația se produce prin capilaritatea betonului
Cristalizarea este deosebit de eficientă atunci când apa traversează
betonul prin rețeaua sa de pori și capilare.
Aceasta este o situație frecvent întâlnită la pereții și pardoselile
subsolurilor aflate în contact cu terenul umed sau cu apa freatică.
5. Presiunea apei acționează din exterior
Unul dintre avantajele sistemelor minerale de cristalizare este posibilitatea
utilizării lor, în anumite configurații tehnice, și pe partea interioară
a structurii.
Această situație apare frecvent în subsolurile existente unde excavarea
exterioară a fundației nu mai este posibilă sau ar presupune lucrări
foarte costisitoare.
Când cristalizarea singură NU este suficientă
Fisuri prin care curge apă
O fisură activă reprezintă o cale concentrată de pătrundere a apei.
Aplicarea directă a unui strat de cristalizare peste aceasta nu reprezintă,
de regulă, tratamentul complet.
Fisura trebuie analizată și tratată separat. În funcție de situație,
pot fi necesare injectări cu rășini, mortare de reparație sau alte
proceduri de etanșare.
Rosturi de turnare neetanșate
Îmbinarea dintre două turnări succesive de beton reprezintă una dintre
cele mai frecvente zone de infiltrație într-un subsol.
Rostul trebuie pregătit și etanșat înainte ca suprafața generală să fie
tratată prin cristalizare.
Segregări și cuiburi de pietriș
În betonul segregat există goluri și zone în care pasta de ciment
nu înconjoară corespunzător agregatele.
Aplicarea materialului de cristalizare peste aceste goluri fără repararea
betonului nu rezolvă cauza structurală a infiltrației.
Zonele degradate trebuie decopertate până la beton sănătos și reconstruite
cu mortar de reparație compatibil.
Găuri de cofrare și treceri de instalații
Găurile rămase de la tiranții cofrajelor și zonele prin care trec țevi
pot permite pătrunderea directă a apei.
Aceste puncte trebuie etanșate individual înainte de aplicarea sistemului
general de impermeabilizare.
Beton acoperit cu vopsea sau rășină
Cristalizarea trebuie să intre în contact cu suportul mineral.
O vopsea, o membrană sau o rășină existentă poate împiedica pătrunderea
componentelor active în structura betonului.
În aceste situații stratul existent trebuie îndepărtat până la suportul
mineral sănătos.
Cristalizarea nu înlocuiește repararea betonului
Una dintre cele mai frecvente greșeli este tratarea cristalizării
ca pe o vopsea hidroizolantă care poate fi aplicată peste orice defect.
În realitate, o hidroizolație corectă presupune un sistem complet:
diagnosticarea infiltrației, pregătirea betonului, repararea fisurilor
și segregărilor, etanșarea rosturilor și abia apoi tratarea suprafeței.
Poate fi folosită cristalizarea la un subsol deja construit?
Da. Tocmai aceasta este una dintre aplicațiile importante ale tehnologiei.
În multe subsoluri existente nu mai există acces la exteriorul fundației.
După pregătirea corespunzătoare a betonului, anumite sisteme cristaline
pot fi aplicate din interior, inclusiv în condiții în care apa exercită
presiune din partea opusă.
Totuși, fiecare lucrare trebuie evaluată individual. O fisură activă,
un rost de turnare sau o trecere de instalații poate necesita un tratament
local diferit.
De ce diagnosticul este mai important decât produsul
Două subsoluri care prezintă aparent aceeași pată de umezeală pot avea
cauze complet diferite.
Într-un caz apa poate migra prin masa betonului, iar în altul poate
pătrunde printr-un rost, o fisură sau o trecere de țeavă.
De aceea, alegerea sistemului trebuie făcută după identificarea traseului
apei, nu doar după aspectul suprafeței.
Concluzie
Hidroizolația prin cristalizare poate fi o soluție foarte eficientă
pentru impermeabilizarea betonului, inclusiv în structuri subterane
aflate sub influența apei din sol.
Condiția este ca betonul să fie pregătit corect, iar fisurile, rosturile,
segregările și celelalte puncte de infiltrație să fie tratate înainte.
Un sistem corect de hidroizolație nu începe cu alegerea materialului,
ci cu identificarea exactă a modului în care apa pătrunde în structură.